4x4=16
40 Suzuki IT 35pct
41 Toyota IT 35pct
34 Toyota RO 23pct
37 Aro RO 17pct
33 Nissan RO 14pct
35 Nissan RO 14pct
36 Nissan SLO 11pct
43 Land Rover SLO 10pct
42 Nissan SLO 8pct
38 Mistsubishi RO 7pct
44 Mitsubishi ITA 1pct
39 Range Rover RO 1pct
45 Land Rover UK 1pct

Carpat Trophy 2005
Jubileum
3 - 10 Iunie 2005
www.carpat-events.ro

 

Carpat Trophy 2004 »
Carpat Trophy 2005 'Jubileum'
Info | Jurnal | Echipaje | Galerie foto
Carpat Trophy este un raid international 4x4 care se desfasoara anual in Romania. Este o competitie a celor certati cu asfaltul si in general nesatisfacuti de provocarile traficului urban de zi cu zi, o concentrare de adrenalina si cai putere in aer liber. Si in noroi :)

 

1 Pregatiri
2 OffRoad Fest
3 Prolog
4 CT Day1
5 CT Day2
6 CT Day3
7 CT Day4
8 Finish

Vineri, 10 Iunie
Finish

Catalina Filip [ziua 8]  catalina» So. Sunt printre putinii fericiti care am beneficiat noaptea trecuta de un binemeritat dus si un pat la pensiunea Izvorul Muntelui, undeva la vreo 12 km de tabara. Am cedat greu . Sincera sa fiu n-am vrut sa parasesc atmosfera din tabara dar oboseala isi spunea cuvantul si nu vorbea numai cu mine ci cu majoritatea dintre noi. Asa ca m-am dat dusa. Daca imi spunea cineva acum o saptamana ca timp de 8 zile ma voi trezi la 7 dimineata pentru ca la 7 si jumatate sa fiu deja pe drum, l-as fi trimis la un control. Ei bine s-a intamplat. Si asta in cel mai fericit caz in care noaptea chiar reuseam sa inchid ochii. Minunea a stat in faptul ca nu m-am simtit nici o secunda obosita. Cred ca e ceva cu aerul asta. Te conserva.

Ultima zi a adus cu ea si un inevitabil ultim traseu. Nu stiu cum se face ca exact la spartul targului am simtit ca incep sa socializez mai bine. Tare faini oameni. Slovenii mi-au cantat ce au invatat. O varianta exotica a slagarului T si-alta data t , Tudor recunoaste cu dintii stransi aproape ca ceva il cam trage inapoi ("Varsta sa se cheme oare ?:) ), Peste e fericit ca a mai bifat un Carpat Trophy, in tabara italienilor sufla vantul victoriei, Nea Badita de pe Aro e suparat ca "o greseala de pe roadbook l-a facut sa apeleze la soare pentru a se orienta", Piciu si Andrei asteapta sa fie recuperati din paduri ( transmisia fatza facuta praf. Paguba : vreo 1000 de euro la prima strigare. Piciu zice asta cu zambetul pe buze. Semn ca o fi meritat. Oare ?:))). Plecam spre Alba Iulia.

Alexandru Popescu [ziua 8]  alex» Ultima zi. Proximitatea finishului relaxeaza in mod ciudat lucrurile. De fapt, in mare parte se cam stiu locurile fara posibilitati mari de rasturnare a situatiei. Lupta se da totusi pentru podium, primii clasati trebuie sa 'bage mare' ca sa ramana in puncte. Nu prea se arata sansele unor rasturnari de situatie pentru ca proba de azi e destul de scurta. Insa dupa cum urma sa aflu mai tarziu tocmai cei grabiti puteau sa aiba surprize neplacute.. intr-un sat de pe parcurs era un punct de verificare cu radar ce i-ar fi depunctat daca erau prinsi depasind viteza regulamentara de 30? de km/h in localitate.

Primii concurenti se intorc in baza incepand cu ora 10, sunt intampinati de Catalina care le smulge impresii calde de pe drum. Intr-un final, campia care ne fusese loc de rezidenta pentru ultimele 3 zile nu mai poarta nici o urma de activitate umana. Ne incolonam cu directia Alba Iulia.Imbratisam civilizatia, care ne rasfata la randul ei cu dormitoare fara fermoar si camere cu baie. Berlinele din parcarea hotelului sunt puternic eclipsate de masinile de teren pe care noroiul a ascuns demult logo-urile sponsorilor.

Mai fusesem de cateva ori in Alba iulia dar azi mi-am dorit mai mult decat oricand sa ajung in orasul marii uniri. Stiam ca e locul unde imi va fi posibila degresarea epidermei cu agenti detergenti specifici si apa incalizta de regia autonoma de profil. Ma lepad fara remuscari de transpiratia adunata intr-o saptamana de perindari montane. Ma simt ca ursuletul Cocolino :)

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
Joi, 9 Iunie
Day 4

Alexandru Popescu [ziua 7]  alex» Dimineata. Ploaia, care incepuse azi-noapte tiptil tiptil, dupa ce toata lumea s-a culcat, s-a vazut singura si a capatat curaj. Pe la 4, Mirela ne-a trezit cu un se umfla apele. Mi-au trebuit 15 secunde sa-mi dau seama ca nu visez si ca de fapt anunta trezirea si regruparea - in cazul meu n-a tinut :) M-am trezit pe la 7:30 cu o extremitate a sacului de dormit plenar-umeda si alte cateva textile de pe margine.

Ploaia a involburat serios raul asa ca plecarea s-a amanat cu cateva ore. Cativa curajosi au trecut raul. parent plictisitor, vreme de baut cafea si stors ciorapi. Cineva la apa - la aparate Mobila 3, masina de arbitraj a lui Tavi era in in mijlocul raului. Asadar calare pe aparate - 2-3 oameni se chinuiau sa redreseze situatia si restul de 15 chibiti erau ocupati cu imortalizarea situatiei, de altfel foarte spectaculoasa. Nitzel inechitabil multimea jubila iar Tavi + 2 persoane luptau cu apele. In final a fost tractat in exterior. All good.

II Incercand sa updatez povestile intamplarilor de azi dimineata, era sa raman la baza. Dupa 2-3 amenintari nu foarte convingatoare, am vazut cum pleaca de la baza si ultima masina de arbitraj. Totusi, dupa 100m-balti l-am ajuns pe Dan asa ca am ce va povesti pe mai departe. Ca si alaltaieri am ajuns pe un traseu pe unde nici prin ruptul capului nu mi-as fi putut inchipui ca pot trece masini. Ei bine inca un caz de trebuie sa vezi ca sa crezi. Dupa ploaia de azi-noapte apa a crescut si au rasarit paraiase peste tot, fiecare saritoare transformandu-se in cascada.

In asteptarea competitorilor am batut cu piciorul o parte din drum si ne-am oprit sub o cascada unde am zis ca ori am gresit traseul ori Cristi, arhitectul traseelor zilnice a inceput sa gandeasca nitel cam extrem chiar si pentru un trophy.
Ne-am intors cateva sute de metri mai jos pentru a ne intalni cu echipele si a le monitoriza ascensiunea noroioasa. Proaspat parafrazatul Cristi ne-a transmis prin statie ca 3 concurenti renuntasera deja de a intra in speciala pe care ne aflam, optand pentru varianta soft - un drum alternativ pentru cei care nu reusesc sa treaca proba speciala.

Nitel mai tarziu am aflat ca 6 masini au urcat sus. I-am urmari nitel curiosi sa vedem cum vor reactiona in fata cascadei. In mare parte s-a intamplat cum ne-am fi asteptat - ridicari din umeri - this is crazy. Cu toate astea slovenii de la 44 au hotarat sa continue, spre mirearea si incatarea asistentei. A urmat o deplasare de 10m/ora, timp de 1 ora. Trolieri, balaciri pana la geamul portierei, mult curaj si multe pupile dilatate. Intr-un final aplaudat, fratii Klajnsec au poposit pe celalalt mal, dupa cel mai spectaculos show offroad pe care l-am vazut zilele astea.
Din pacate, dupa o prospectare a terenului am fost anuntati ca asta e as far as it goes... Spectacolul insa era de-abia la jumatate pentru ca masina trebuia sa si intoarca - si cu spatele e nitel mai greu asa ca a fostg nevoie de asistenta colegilor Sloveni plus trolierile de rigoare, de data asta nitel mai complicate, necesitand o o deviere printr-un scripet.

Dupa 4 ore de manevre, slovenii se intoarceau victoriosi si cantatori, mult mai vioi decat noi care topaisem non stop in jurul masinilor incercand sa prindem cat mai multe si mai aerodinamice perspective..

Catalina Filip [ziua 7]  catalina» Aseara am fost cu greu convinsa sa las culcusul din masina pentru un cort. Cica e mai comod si mai calduros. Inchipuiti-va ce a fost la gura mea cand pe la 4 dimineata se umflasera apele si pe sub cortul meu curgeau rauri. Nu va exagerez dar n-am vazut niciodata o ploaia at�t de naravasa, iar felul in care se vedea apa siroind din paduri nu-ti dadea deloc o senzatie de siguranta.

Am plecat destul de tarziu din tabara si asta pentru ca toata lumea astepta sa se mai domoleasca putin raul pentru a-l putea traversa. O zi in care fuseseram preveniti ca pe traseu sunt zone foarte spectaculoase. Cu noroi pana la genunchi si pline de peripetii ce poarta amprenta anilor trecuti. greu zone accesibile noua, pedestrasilor. Ni s-a spun totusi ca daca ne straduim putin si facem ceva efort putem ajunge la cascada si vom avea ce vedeam. Am ajuns inaintea oricaror masini si ne-am bosumflat putin. Drumul pe unde trebuiau sa treaca concurentii se transformase intr-o a doua cascada, deci imposibil de trecut pe acolo. Vestea care ne-a mai luminat putin fetzele a venit prin statie. Trei masini se hotarasera sa urce. Si ziua noastra a devenit altfel din acel moment. Slovenii s-au jucat cu emotiile noastre si cu masinile lor. Au trecut peste cascada. Cred ca si lor le ajunsese inima pe undeva pe la talpi , insa la final intr-o descarcare a nervilor si a bucuriei s-au suit pe capota masinii ramase pe stanci in mijlocul raului si au desfacut niste beri. Fain cum stiu oamenii astia sa isi sarbatoreasca micile victorii.

Daca v-as spune ca la coborare am jucat si fotbal cu ei, probabil nu m-ati crede. O imagine mai mult dec�t amuzanta. O vale in care masinile stateau insirate una in spatele celeilalte, iar in lateral o poienita in care se desfasura o varianta amuzanta a unui meci de fotbal Romania- Slovenia.

Seara sarmale si ciorbitza de fasole. In padure. Si internet. Ce altceva ti-ai mai putea dori?! :)

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
Miercuri, 8 Iunie
Day 3

Alexandru Popescu [ziua 6]  alex» Cvasisuperb.
Azi am plecat in aceeasi configuratie ca si alaltaieri, impreuna cu echipa TVR in masina lui Dan.
Am stat intr-un punct in care traseul facea un 8 si am putut intersecta concurentii atat la dus cat si la intoarcere, satul Negrilesti, undeva langa Intregalde. E a doua oara cand vad o zona incredibil de ingusta pentru o masina de gabaritul respectiv, din nou mi se demonstreaza ca se poate. Exact in punctul de arbitraj e un raulet, insa in mod total lipsit de orice strategie de marketing aproape toate echipele incetinesc inaintea lui - spre dezamagirea CCD-ului meu in cautare de splash-uri - am parte numai de fleosc-uri :(

Ca deobicei, in a 2-a parte a zilei concurentii se distanteaza mai mult unii de altii ceeea ce ne face asteptarea mai mare. In marea majoritate a timpului stam pe spate, pe burta sau chiar intr-o parte si asteptam. De fiecare data vis-a-vis de un peisaj superb. Ne simtim nitel vinovati fata de colegi si oamenii muncii in general care in aceleasi secunde stau in cladiri de birouri in diverse urbe mai mult sau mai putin dragalase. Asteptare genereaza zambete gales-tamp-relaxate, bronz, discutii pe teme variate si poze cu gaze.

In ciuda tuturor aparentelor de relaxare contemplativ mioritica trebuie sa ne pastram vigilenta, urechile ciulite si la primul zgomot de motor sarim repede la aparate. Azi totusi motociclistii ne-au zadarnicit asteptarea, au coborat la rece (stealth mode) din zgarcenie de benzina, rezervorul lor e nitel mai modest decat al masinilor. Ne-am trezit la 2 metri de ei, si ne-au redus cu mult optiunile declansatoare.

Pe drumul de intoarcere a inceput ploaia, incet apoi mai tare asa ca seara toata lumea a socializat sub cortul mare - cantina. Din cauza ploii n-am avut semnal asa ca n-am reusit sa uploadam. Imaginati-va, suntem in mijlocul padurii, fara acces internet!! Strigator la cer! :)

Catalina Filip [ziua 6]  catalina» Una calda. Una rece. Una calda. Cam asa arata zilele noastre pana acum. Azi e o zi calda. Adica nu ne-am cocotat prin paduri ci am asteptat masinile la cotitura. Pana azi nu credeam ca voi fi in stare sa confund o masina cu un avion. Ei bine, s-a intamplat. Si credeti-ma, is inca intreaga la minte. Nu e vina mea ca in salbaticia asta de peisaj( as spune foarte aproape de cer, dar mi-e ca o sa-mi fie dat peste mana daca folosesc metafore siropoase) poti confunda foarte usor motorul unui 4x4 cu cel al unui avionJ. Oricum, o alarma falsa de genul "Atentie vin, se aude zgomot de motor!" e buna din cand in cand pentru a ne mai dezmorti . Da bine la vigilenta. Urma apoi un soi de dezamagire " Era doar una avion". Asadar o zona superba, o poiana vesela ( curtea casei unui localnic decorata cu papusi in marime naturala, (de remarcat cele doua femei puse la jug si biciuite de taranul ce sta intr-o caruta, metaforic dar cu mesajJ), buburuze, gandacei, furnicutze.

Si cand apareau in peisaj ai nostri vanjosi ca brazii concurenti, alergam sa-i filmam sau sa-i fotografiem. O coborare intr-o rapa trecuta cu bine de ai nostri (Piciu, Andrei, Peste, Tudor) si singurul echipaj sloven ramas in competitie, urmata de o trecere directa prin pajistile patriei a restului de sloveni decisi sa nu-si rupa masinile, daca tot nu se mai bat pentru vreun titlu. (Ecologisti, ceea ce ati citit mai sus pura fictiune!) .

Seara o ploaie inceputa relativ calm pe drum, transformata in potop peste noapte.

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
Marti, 7 Iunie
Day 2

Alexandru Popescu [ziua 5]  alex» Masa, impachetare, start. Toti chibitzii posesori de aparate foto am fost transportati la prima speciala si cea mai spectaculoasa portiune din traseul de azi. Un traseu turistic unde nu mi-a venit sa cred ca vor trece masinile. Totusi al uin momenta dat farurile din spate m-au convins. Au urmat 3-4 ore de fotografii asidue la oamenii care derapau si se troliau, si iar derapau.

Dupa ce am fost intrecuti de toate echipajele, am plecat cu Radu pe munte, pana la varful Bihor. Pe drum ne-a prins ploaia. Si grindina si o parte din concurenti. Una din echipele slovene a avut amabilitatea sa ne transporte pe portbagaj. Spectaculos si cvasidureros.

Am ajuns sus, de unde ne-am si intors. Ne-am ratacit nitel dar intr-un tarziu am ajuns la masina lui Radu. Am plecat spre baza 2, pe soseaua nationala. Cu ocazia asta am constata ca in Romania si on-road-ul poate fi un sport extrem. Numai noi intelegm ce scriem. Imi sopteste Catalina peste umar. e douafaradouazeci si la doua ni s-a impus stingerea. La 7:30 trebuie sa fim din nou calare. Catalina insista sa doarma in masina asa ca startul de dimineata ii va fi mult mai facil. vedea-vom.

Noapte buna.

Catalina Filip [ziua 5]  catalina» so. a doua zi pe drumuri. fain ce pot sa zic. tot incerc sa le spun celor din jur ca e inutil sa mai scriu pentru a nu transforma aceasta pagina in jurnalul unei gagici intr-un offroad. un domn foarte distins si dragut , care a participat la toate editiile de Carpat Trophy, arbitru in prezent si cel care gestioneaza tot ce inseamna festivalul de offroad de la Oradea, mi-a spus sa nu-mi fac griji caci in asta sta tot spiritul raidului. in a spune exact ce simt. deci. doua puncte. imi este foarte frig. in noaptea aceasta voi schimba habitatul din padure pe cel dintr-un 4x4. sa speram ca maine imi va fi mai cald. slabe sperante tinand cont ca a plouat toata seara si ne aflam pe malul unui rau, Ampoita. caci cam pe aici e tabara in care vom sta vreo 3 zile. oricum e de laudat meritul nostru de a ne fi agitat destul de tare sa facem rost de un blestemat de adaptor care sa faca legatura intre o antena montata special pe aici si un zapp. felicitari pe aceasta cale celor care se ocupa de comunicatii in ast raid. si inca o data omul a invins natura. so. stau 4 oameni dupa mine si asteapta sa ma culc.

noapte buna.

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
Luni, 6 Iunie
Day 1

Catalina Filip [ziua 4]  catalina» Asadar prima zi la Carpat Trophy. Mi se pare putin ciudat ca o tipa ce nu duce deloc o viata sportiva sa se afle intr-un astfel de loc unde, pentru a vedea cate ceva interesant din ce se intampla pe aici esti nevoit sa urci ceva prin paduri sa treci prin albii de rau sau sa te tii de bolovani ca sa poti inainta. Poate si de aceea acesta este motivul pentru care eu stau acum pe o buturuga cu laptopul in brate scriindu-mi impresiile in timp ce restul lumii, saltareata si sportiva din fire, urca pe albia unui parau din padurile Apusenilor pentru a ajunge intr-un loc din care offroaderii sa fie vazuti mai bine. Eu, ca tot omul, orasean, dupa ce imi voi termina ce voi fi avut de zis, imi voi lua rucsacul la spinare si voi ajunge la locul cu pricina pe un drum forestier. Oricum ideea mea e tocmai aceea de a-i face si pe cei care cu greu se dau dusi de acasa, sa aprecieze lucrurile acestea, deoarece cunoscatorilor nu le pot face altceva decat sa le provoc un amarnic ros de unghii pentru ca nu se afla aici. Inca nu i-am vazut pe vanjosii concurenti pentru ca daca nu ai norocul sa fii chiar cu ei intr-o masina, tu ca spectator poti doar sa-i intalnesti in punctele de arbitraj sau in niste locuri mai usor accesibile si unor 4x4 ceva mai potolite. Vorbind de masini vanjoase, tocmai aud venind in spatele meu, vb lui Alex, un 4x4 industrial, eu as spune agrar, caci este un falnic tractor.

Cam asta scriam pe la ora 2, pe la 2 si jumatate eram deja cocotata mai in deal de drumul forestier. Si uite asa au aparut echipajele, doua cate doua. Si in salbaticia aceea 5 aparate de filmat si fotografiat ii vanau dupa curbe. Trebuie sa fi fost un sentiment dragut. Si in toata aceasta asteptare, niste oameni de bine ce conduc acel 4x4 agrar ne imbie cu una bucata licoare alba cu margele si una bucata licoare roze, din suc de struguri. Sa mai zici ceva contra ospitalitatii oamenilor din aceasta tara frumoasa dar locuita. Nu poti si gata. E asa cum se povesteste din mosi stramosi.

Si uite asa s-a dus o mare parte din zi. Vanand concurentii prin paduri. Maine ni s-a promis o � speciala �, adica o proba in care se vor intinde multu nervi la maxim si cu siguranta vor apela cu totii la trolii pentru a-si putea continua drumul. Ii credem pe cuvant.
Prima seara la Carpat Trophy. Locul de campare: popasul Vartop. Cum ar spune unii�. e pitoresc pe aicea pe la ei! O campie plina de corturi si masini de teren. O priveliste interesanta. Mancarea facuta la ceaun, excelenta! Palinca, vin si frig. E al naibii de frig! dar si maine e o zi.

Alexandru Popescu [ziua 4]  alex» Ne-am trezit. Am impachetat. Am plecat. Intre timp se dadea startul de la hotel. Am (Alex + TVR crew = Catalina + Iulian) plecat cu o masina de arbitraj [3], spre un punct de arbitraj.

Drumul catre ducea pe langa un muzeu foarte dragut agregat de un bade din zona, foarte aproape de chiar pestera ursilor. Mi-am adus aminte ca prin zona salasluieste un cache - pe care l-am si bifat, aproape prea usor.

Am plecat spre punctul de arbitraj, unde urma sa ne continuam restul zilei. Dan ne-a lasat la cativa km de puntul de arbitraj unde lucrurile aveau potential de spectaculozitate, un rau + o panta destul de abrupta. Si cam asa ne-am petrecut cam tot restul zilei. Stand la soare. Din cand in cand, la zgomotul specific al motoarelor competitorilor saream ca arsi de la locul unde ne prajeam la soare si puneam mana pe ustensilele de lucru, 2-3 spe poze si gata, au trecut. Spre dezamagirea noastra, trecerea prin rau n-a fost asociata cu un fleosc suficient de mare, cum ne-ar fi facut placere sa aratam publicului. Paranteza personala - si cu ocazia asta simt, ca deobicei, ca subiectul care mi se prezinta in fata ochilor si a diafragmei e mult mai generos decat reusesc eu sa povestesc tertilor prin poze.

Am asteptat si ultimii concurenti si am plecat spre baza. (Aici e momentul sa invoc cu maxima recunostinta si savoare supa instant savarsita de Catalina). Pe drum am facut poze la norisori, un subiect total diferit masinariile pe care le urmaream toata ziua.

Am ajuns in tabara, tabara ne astepta, calda, copertinata si hranitoare.

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
Duminica, 5 Iunie
Prolog / Carpat Off Road Fest (2)

Alexandru Popescu [ziua 3]  alex» Ieri a fost ziua cavaleriei usoare (moto / velo) - cumva de incalzire, introducere in subiect. Azi a avut loc alta mansa de motociclism cu sportivi cu ceva mai multa experienta, lucru vazut in spectaculozitatea crescuta, numarul mai mic de abandonuri si densitatea aplauzelor spectatorilor. Despre spectatori trebuie sa va spun ca au fost foarte curiosi si deranjant de curajosi sau inconstienti, plasati in mod constant mult prea aproape de liniile de demarcatie ale traseului.

Pe la 2PM s-a ajuns si la punctul culminant, trial-ul 4x4, pe acelasi piept de deal pe care au prestat mai devreme motociclistii. Eveniment ce a adunat si mai mult public iscoditor, curios sa vada daca masinile chiar vor urca coasta abrupta a dealului care a dat destul de multe batai de cap motociclistilor. Ei bine, spectatorii au fost rasplatiti din plin de evolutiile spectaculoase ale surprinzator de sprintenelor masini - un fel de altoire intre hipopotam si caprioara. Au existat si momente dificile, pante urcate din a 4-a incercare, trolieri si chair si un abandon tehnic [E39]. Ploaia marunta n-a reusit sa imprastie spectatorii insa a mai temperat norii de praf dislocati de masini, lucru in general bun pt public dar nu la fel de benefic pentru dinamismul pozelor - pe care le voi lasa si astazi sa va spuna mai multe decat v-am povestit eu pana acum.

Spre seara am da o tura prin Baile Felix unde am remarcat un parculet cu al sau iaz mic plin de nuferi. Probabil o priveliste incantatoare dimineta - lucru pe care nu-l vom putea verifica (spre bosumflarea Catalinei) in viitorul apropiat. Inainte de intoarcerea la hotel am incercat o baie nocturna in piscinele termale. Spre dezamagirea noastra n-am putut totusi sa accesam piscinele cu apa termala - aburinda nereusim sa mituim paznicii respectivi - se pare ca am nimerit fix una din zilele in care directoul era in vizita :(

Cam atata pentru azi, revin maine cu povesti (sper eu, ceva mai coerente) despre prima zi de concurs.
Acum tocmai am iesit din dus si nu pot sa nu ma gandesc ca s-ar putea sa fi fost ultimul dus pentru o perioada destul de lunga....

Catalina Filip [ziua 3]  catalina» Baile Felix. Primul meu contact cu lumea offroad-ului. Trial la Betfia. Impresionant. Gurile rele spun ca exista trasee si mai dificile. Chiar si asa doar 3 masini din 16 au reusit sa parcurga tot traseul in sens invers. Lume pe stanci si masini agatate de copaci pentru a reusi sa treaca hopul. Doar carcotasii ar putea spune ca-i floare la ureche. Desi de pe dealuri se tot scandau diverse metode si tehnici de sofat. Romaneste va spun ca nu exista domeniu in care sa nu fim buni la sfaturi. Ploaie marunta si nori. Agasant pentru spectatori, scanteia din ochii concurentilor.

Seara la Baile Felix. Am coborat cu Alex "downtown". Marea mea problema: n-am apucat sa vad blestematii aia de nuferi infloriti. Voi ramane cu amintirea aceasta.

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
Sambata, 4 Iunie
Carpat Off Road Fest (1)

Alexandru Popescu [ziua 2]  alex» Mi-am pus ceasul sa sune la 8:00 insa am parasit oniricul de-abia la ora 9, trezit de clopotele bisericii din zona. Cu ocazia asta am ratat prima masina care a plecat la Betfia pentru aranjarea traseului. Participantii au continuat sa vina, din diverse tari mai mult sau mai putin vecine (Italia, Slovenia, Marea Britanie). Cand am ajuns la Betfia lucrurile erau in toi. Un traseu de 4cross, un deal urcat de zor de motociclisti, coborat de parapantisti, nelipsitele standuri cu bere, boxe generoase, zgomot, praf si un dute-vino constant intre cele cateva puncte fierbinti.

Prima data m-am indreptat spre pista de biciclism. Pe drum am trecut pe langa cortul cu cruce rosie care tocmai isi facea dovedita utilitatea oblojind un ciclist.

Nu intentionez sa intru in detalii, in mare parte pentru ca mi-e foarte somn dar si pentru ca pozele sunt suficient de sugestive pentru a va face o idee despre atmosfera de la fata locului.

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
Vineri, 4 Iunie
Destinatia: Baile Felix [2005]

Alexandru Popescu [ziua 1]  alex» Baile Felix, o statiune de pensionari scaldareti si, zilele astea de offroaderi. Am ajuns dupa 10 ore de mers pe asfalturile nationale, lucru care nu prea se va mai repeta timp de o saptamana. Odata ajunsi ne-am alaturat comitetului de organizare si hei-rup, plin de nerabdare in asteptarea actiunii propriu-zise. Momentan luam in primire primii concurenti, completam fise si inmanam stickere cu heraldica sponsorilor si din cand in cand raspundem intrebarilor batraneilor care studiaza cu interes monstrii auto multicolori care au populat brusc parcarea hotelului.

Urmatoarele doua zile vor fi dedicate Carpat Off Road Festival, un eveniment de promovare al sporturilor offroad (de la masini la biciclete). Asta e cea mai buna ocazie pentru publicul larg sa vada masinile si ce se poate face cu ele, restul saptamanii caravana auto urmand sa se adanceasca in salbaticie. Cu toate astea, pentru cei cu adevarat pasionati de fenomen, exista un traseu paralel cu parcursul oficial, accesibil si turismelor de serie. Dar despre asta (si) mai tarziu. Momentan sunt nerabdator sa asist la concursurile si demonstratile moto-velo de maine.
Noapte buna.
Destinatia: Baile Felix [2004]

click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom click to zoom
dor de duca | unde sa nu stai acasa - agenda evenimentelor turistice din Romania
dor de duca | unde sa nu stai acasa - agenda evenimentelor turistice din Romania

Transcarpat · 0722.560.622 · 0744.750.429 · 0788.22.77.28 · [email protected]